O eșire în oraș la o capucino / momentul Toly Druga, nebunesc, sincer și direct mereu.

O sa începem săptămâna cu un concurs, premiul este de nerefuzat, fiți un pic atenți aici –
Captură de ecran din 2016.03.21 la 13.08.01

Și poate o sa întrebați Dar Ea, de ce scrieți despre aceasta ființă care de o saptămână a luat cu asalt televiziunile și internetul prin ciorapi rupți și un remix de 1 ora de FANUNA?  Iar eu o sa trebuiasca sa vin cu o scuză care o să lase de la sine de înțeles că noi suntem bloggeri plătiți și au ajuns și la noi Pidarii din Roamnia cu niște piar argintiu.

Nu, glumesc desigur, dar dacă sincer ăsta e modul meu de a-i mulțumi lui Toly.  După ani buni de facultate, dupa ani buni de practică, după zeci de cărți citite cu forța și teorii stupide începând cu secolul 18, dupa ce am ros cărțile lui Bernays și Ivy Lee și i-am citat prin lucrări academice de mi-am tocit literele B, I și L de la tastatură, după ce că-mi tremură ochiul spasmatic dacă aud în jurul meu noțiuni de strategii de promovare – a venit EL, TOLY, si mi-a luminiat viața cu numai 2 observații.

1.Exista două modalitați mari și late de piar. Argintiu și Negru. ( Druga, Toly. 2016. Deșteptarea de weekend, JurnalTV. )

2. Niciodata nu subestima puterea de a promova o idioțenie în Moldova.

Dacă punctul 1. a fost citare, păi punctul 2 a fost o palma peste față. Cum pot de fiecare dată să uit că Moldova se activează cel mai cu spor când e vorba de proteste, scandal și trolling? cum?

Îl mai ține minte cineva pe Șașa Bognibov?  Pavel Turcu?  continui sau ideea a fost înțeleasă?  FANUNA are deja câțiva anișori, nu glumesc, sunt aproape sigură că asta e unica melodie a lui Toly. Demonstrez, uitați-vă cum dansează barbatul acestui blog pe acest hit in 2013 – ( minutul 2.20 direct, vă rog.)

( țineți minte ca am mai zis intr-o postare anterioară că ne suportăm preferințele muzicale? păi acum îmi înțelegeți durerea. Shame on you Alex! și nici nu încerca să te scoți din asta pentru că am dovada că-mi dedicai acum 3 zile melodia asta in chat!)

Revenind, o să-mi ziceți că nu e chiar așa de rău, la urma urmei facem haz de necaz, mai avem subiect de râs pe o săptămână până când ne plictisim și mai apare Diana Grigor cu un nou hit sau mai face Cristofor o conferință de presă, nu?

Tragic este că abia în așa momente regret orice cuvânt rău și orice ironie în adresa lui Ionel Istrati. Ionel din banii lui și pe munca lui se chinuie de ani de zile să intre în presa din România, scoate piese, investește bani, are chiar și voce – trebuie să fii cel puțin ipocrit să zici că Istrati nu are voce, dar nu are CIORAPI RUPȚI.  Și mă enervez, și mi se umflă vena la tâmplă – pentru că uite, am început într-o luni un articol simpatic cu un concurs ce trebuia să fie hazliu și închei prin nervi pentru că realizez că am facut studii superioare aiurea și că Bernays plânge fumând nervos în toaletă pentru că o poză cu un ciorap RUPT, RUPT ERA! ia cu asalt internetul și imi inundă feed-ul învățându-mă piar argintiu.

Dar știți cum, satul arde iar baba se piaptănă, dacă vreți să fiți în trend săptămâna asta și vă încadrați în marja de vârsta 12-16, niște trolling fin pe seama lui Toly o să vă aducă popularitatea în curtea școlii.

Captură de ecran din 2016.03.20 la 23.03.14Captură de ecran din 2016.03.20 la 23.03.27

dacă nu, nu uitați că este greșit să râzi de oamenii bolnavi.

later edit, Toly mi-a transmis toata dragostea lui. Da Toly, si noi te iubim!!

IMG_2436

iar Denis, ( Nu stiu daca il mai tineti minte pe Denis, am scris despre el la un moment dat ca era amenintat de niste fete prin cafenele) a venit cu analiza pe text –

Captură de ecran din 2016.03.21 la 23.03.26

 

Și desigur că așa șădăvr a trebuit pus pe un fundal romantic cu un scris inspirațional, prin urmare mulțumim Radu!

Și pentru că suntem cunoscuți deja pentru PS-urile noastre –

P.S  Ești o vedetă la început de drum? Sau la sfârșit de drum? Sau nici măcar nu știi care e drumul? Îți place metoda noastră mai mult sau mai puțin subtilă de a promova artiști pe fondul situațiilor de mare interes din Moldova? Ai observat cât de fin l-am adus pe Ionel Istrati in vorbă? Cât de subtil i-am aparat reputația lui Carlas? Crezi că ai talent? sau nu? sau ma rog? Nici nu mai contează, apelează la serviciile noastre de piar argintiu – Cai Verzi Silver PR OAO.  Nu angaja pidari din Romania, susține economia locală, cu un ciorap rupt poate începe o carieră!

Surse poze Toly Druga Ofișăl.

O săptămâna FANUNA tuturor vă dorim, acum ne întoarcem la lucruri serioase.

Semnat, EA

…și pentru că nu ma pot abține mai postez o dată poza,

Toly my love

 

muah.

Santa Barbara (act1) / Relatiile moderne ma depasesc.

Sincer va zic ca am scris textul integral cu melodia pe care o veti gasi la sfarsitul textului – pe repeat, deci pentru senzatii autentice dati play. In caz ca va zgarie pe timpan Carlas, continuati fara melodie – dar pierdeti toata obstanovka, va garnatez asta.

Ora 2 dimineata. O ea cu pielea perfect bronzata se sprinjina cu toata greutatea de masuta de machiaj uitandu-se printre lacrimi in oglinda. Printr-o miscare rapida – vizualizata in slow motion – se intoarce si se reazama cu fundul de masuta pentru a nu-si mai vedea chipul inlacrimat.

Isi verifica telefonul a 10-a oara in ultimile 10 minute, NIMIC.

Cu o miscare scurta dar hotarata se ridica in picioare, isi ridica capul intr-un ultim efort de a parea un om demn iar cu incheietura mainii isi sterge lacrimile, la pachet cu rimelul si restul de 20 de produse aplicate in zona respectiva.

Nenorocitul, șuieră ea printre dinți. Pidaaaa  Om fără bun simț, mai repetă ea apasat strângând în palmă noul Iphone 6Srosegold  nu atât de noul iphone 6 ceva.

Cu un ultim efort își scoate dintr-o mișcare rochia trăgând-o peste cap, se uită din nou în oglindă.

A nechevo tak. Ridică telefonul si face o poză pe care o trimite prietenei cele mai bune cu cometariul ia ce picioruțe! După care își amintește că plângea, își amintește de ce plângea și se hotărăște să o sune.  Adică să fim serioși, ce contează ca e 2 noapea, pida  idiotul trebuie să știe răzbunare și se știe je că nu există răzbunare mai mare decât sunatul la 2 noaptea prietenei cele mai bune pentru a o informa ca el e un pidiot.

Gata. Puteti da pauza la melodie. Acum, cine credeți că e prietena aia saracă cu care se răzbuna fetița cu picioruțe nechevo tak? Desigur ca eu. Și sunt absolut sigură, dar absolut sigură că ora tărzie la care sunt sunată și tonul isteric al prietenei mele sunt direct proporționale cu durerea resimțită de pidiot. Adică sa fim serioși, nu poate fi tot asta degeaba, nu? macar o energie negativa, ceva? orice? un sughiț? un vis urât? mnu?

Bine, după șase ani de relație, ca un om normal, ar trebui să zic nu. Dar, dar. Eu am avut un adevarat dar în a-i rupe picioarele prin gânduri – la așa nivel încât nu exista cearta în casa înainte de plecari pentru că el se temea la modul cel mai serios să nu cada avionul – iar plecările erau dese, dar despre asta cu alta ocazie, ne întoarcem la pidiot și la prietena mea cu picioruțe nechevo tak, hai să o numim A.

Ora 2 noaptea, suna telefonul, eu răspund, șiiii pașlo-polehalo. Eu serios vă spun, câteodată sunt absolut sigură că prietenele mele cele mai bune – aceste zeițe cu picioruțe lungi, maniere perfecte și spate drept în societate – ar putea leeejer câștiga toți tractoriștii din Ialoveni în cazul unui concurs de mat-na-mate.

Desigur ca imaginea ar fi exact genul acela de imagine din seriale, cand ecranul se imparte in doua – in primul dreptunghi sta zeita ca in scenariul de mai sus, plânsă și în lenjerie – iar in celalt sta prietena cu saliva in coltul gurii, de pe somn și încă visând. Dupa care urmează mereu același scenariu, telefon pe speaker și jur că dacă tare aș vrea păi mi-aș putea mișca buzele în timp ce ea vorbește și ai putea spune ca vorbesc eu.

De ce? pentru ca știu pe-de-rost textul.

Acum serios sper că ați inchis demult melodia, nu de alta dar cu ea pe fundal tot textul ăsta se transformă din telenoveala Ei cu El, în telenovela mea cu ea. Ceea ce desigur ca e tipic feminin, dar parca nu aș vrea.

Baghinea noastra perfect bronzată are 20șicevadeanișori, pidiotul are aproape30.

Distracția lor preferată? Să-și dea unfirend/block de 10 ori pe săptămână. Liuboffi.

Desigur că atâta timp cât fac asta pe viber si restul, unica care suferă de la aceste update-uri sunt eu, la 2 noaptea. Dar atunci cand unul e persoana foarte extrem de publică iar celalalt este semi-publică cu x mii de followeri, și la fiecare friend/unfriend la câteva ZECI DE MII de oameni le apare de fiecare data has become friends with, again, pentru a 10a oara pe săptămână, păi devine problematic.

Și aici ajung la ideea articolului, observați că e 2 noaptea. Bine, textul nu știu când va fi publicat deci vă zic eu că acum e trecut de două noaptea. Am văzut deja picioruțele și tocmai am terminat și sesiunea de transmitere a energiilor negative către pidiot.  În paranteză fie vorba – pidiot care mie in restul timpul mi-e simpatic și cu care ne întelegem bine – dar vă rog să consemnați, când ea decretă titulatura de pidiot, păi până la urmatoarea deblocare pidiot rămâne.

– când a fost ultima dată online??

– 41 de minute in urmă.

– pidiotul naibii.

 

Nu zic că sunt mai bună, nu sunt. Și fetelor, nu încercați să vă amăgiți spunând că voi sunteți – pentru că nu sunteți.

Ah, și băieți?  deși nu sunt sigură că a reușit măcar unul să țină firul până aici.

Nu vă mințiți că femeia voastă e mai buna. Pentru că nu e. Minim o dată pe an sunteți încoronat cu titulatura de pidiotul lunii, și asta fără un motiv anume.

Textul e scris la două noaptea  deja trei. Singură nu înteleg ce vrea să transmită mai exact, dar fiecare-și va găsi sensul. Sper că undeva printre sensuri, să se resimtă și partea cu friend/unfriend, zic și eu, încerc să fiu subtilă într-o postare publică, nu e chiar așa de ieșit din comun.

Vot tak i jiveom.

Femei tefere la cap, de 20șicevamaimulți de anișori. Cu cariere, joburi, imagine i vse dela.

 

Santa Barbara otdyhaet.

… To be continued.

Gustul adevarat al Moldovei

Din vara tot vad poza asta pe facebook, ei bine, nu chiar asta-asta, dar cu merele noastre cu gust deosibit.

Oamenii au sarit ca muscati de fund ca vai, THEY HAD ONE JOB, tipic moldova, tipic tara minunilor, coltun de lana, baba si camazul, etc.

Dar.

Eu cred ca baietii pur si simplu au facut un joc superb de cuvinte,adica serios, uitativa mai atent, Moldova – Gustul deosibit.  De – o –s‘ibit. De o s’ibit din tara asta, Moldova iti da gustul de a te s’ibi nafig.

Nu stiu cine a facut eticheta dar vreau sa le transmit ca – i feel you guys.

Mie mi-a placut.

Voi? cand vă s-ibiți din țară?

Despre mame pseudo-eroine, femei bătute și prostie larg acceptată.

Scriu cu nervi, scriu cu greață și recunosc că aceasta postare urmează să fie impulsivă. Probabil îmi voi urca în cap oameni, dar îmi asum.
De câteva zile, cazul femeii care a trait ani de zile în chinuri lângă soțul care o abuza, maltrata și așa mai departe – este in top in feedul meu. Femeia s-a săturat și în legitimă apărare l-a ucis. In fine, tot facebookul striga sa fie eliberată, ca doamne ce soarta tristă, hai sa plangem.
Da, plangem. Femeia a fost lasata în arest la domiciliu, in cateva zile vom uita cu totii de povestea asta.

Acum ce ma enerveaza pe mine – de când cu cazul ăsta, peste tot citesc numai povestioare, articole și interviuri despre femei ce au rabdat ani de zile, despre copii crescuți în așa familii și cît de greu le-a fost, aud peste tot cuvântul mame eroine, eroine pentru că au ales să-și supuna copilul unui iad? M-am saturat sa le plang de mila mândrelor maltratate, ani de zile batute, idioatelor care fac copii cu animale care le bat. Stiti de ce stau cu ei? pentru ca-i iubesc.

Nu, hai va rog scutiți-mă de texte de genul își iubește atat de mult copii încât stă cu el pentru copii. Nu.
De unde să încep? de la faptul ca animalele agresive nu devin agresive peste noapte? Că așa au fost mereu? Ca idioatele care aleg să nasca copii cu aceste animale și-o merită? E alegerea lor, din pacate copii nu pot alege și se ajunge la ce? la fix ceea ce citesc acum peste tot, la povești lacrimogene despre oameni care au trait in familii in care tati era un animal retardat care rupea în bataie toata familia iar mami suporta și înghitea.
De ce? O sa ziceti ca mami probabil era femeie simpla de la țară care nu avea alta optiune. Avea. Dar il iubea. Pentru ca mami e idioata și a ales să-și traumatizeze copii acceptand situatia asta.
.

Și hai să spulber și ipoteza femeii de la țară, cu educație precara care nu știe altă alternativă – Deși vă rog frumos să ma credeți că există alternative și acolo, dar să zicem ca nu. Știți câte cunoscute în marja mea de vârsta 25-30, cu situații financiare bune, cu familii bune, cu studii și cu aia-măsii stau în relații abuzive? Pot numara acum 10 fără să ma încordez. Pentru ca proastele îi iubesc, și Masic o să se schimbe, are o perioadă grea, sigur că nu o sa se mai repete palma. Nu, nu. Masic e un suflet bun cu tulburări adânci, dar ele vor fi slvatoarele lui Masic, Masic o sa se schimbe, un copil 100% o sa-l calmeze pe Masic. Și așa mai apare un copil abuzat, pentru ca vita il iubea pe Masic.

De câteva luni am întrerupt toate legaturile cu o prietenă care de fiecare data când o primea, venea cu lacrimi, o ajutam cu toții, zicea ca gata, a realizat și că nu se mai întoarce la el – după care se întorcea, noi eram dușmanii și nenorociții care se bagau în viața ei sentimentală. De câteva ori s-a repetat scenariul până când realizezi că singură și-a ales soarta și că dramele ei obosesc iar prostia ei nu are margini.

Acum, refuz să mai aud despre cum oamenii de genul au nevoie de ajutor specializat. Nu există, dacă nu vrei să primești ajutorul specializat păi e fix zero. Exista o satistică la centrele de dezitoxicare – oamenii care vin acolo de bună voie au șanse. Oamenii băgați acolo fără consimțămând sau fără dorință proprie, in 90+% din cazuri se întorc la vechile obiceiuri. Știți câți bani se duc anual pe campanii de informare? pe telefoane verzi-roz-căcănii care vin in sprijinul victemelor? Știți cât durează ca victimele să-și retragă plângerea? Știți că deja poliția nici nu mai reactionează când a 5-a oară pe luna ea vine să depună plângere numai pentru a o retrage a doua zi? E trist că deja nimeni nu mai ia in serios plângerile, dar oare de ce? Copii nu sunt luați de la familiile de genul, unde naiba să fie luați? Nici nu știi unde e mai rău, bătuți de tată sau de altcineva prin orfelinate.
Secolul 21.

Deci ca să mă repet – Dacă stai ani de zile cu un animal care te bate, dacă ai ales să-i faci copii, dacă ți-ai supus copii acestui coșmar și cu lacrimi în ochi o sa zici că nu aveai ce face,că nu ai unde merge, că îl iubești sau că aia-măsii, pai îți meriți soarta. Copii tai nu și-o merită.
Ești proastă.

Așa că nu o să le mai plâng de milă femeilor maltratate ani de zile la rând, care au ales să faca și copii, care nu fac nimic pentru a proteja acei copii, care deși îl baga pe Masic la închisoare ( foarte rare cazuri, dar există) îl așteaptă înapoi, pentru că na.. să lucrezi e greu, animalul deși o batea mai aducea și bani în casă și până la urmă nici-o-familie-nu-e-perfectă, nu?

M-am săturat de povești înduioșătoare despre Mame EROINE care au suportat pentru copii. Hai, gândiți-vă mai bine cât de eroine sunt.
Mi-e greață.

Later Edit – O sa subliniez din nou că articolul este o parere pur subiectivă, parerea MEA din experiente proprii și din ceea ce am văzut până acum. Subiectul articolului sunt femeile care aleg să trăiască în violență, aleg e cuvântul cheie.
Că aleg pentru bani, pentru casă, pentru cetățenie sau pentru drrragoste – e irelevant. Ele pot alege, un copil nu poate.
Bonus – rog toate persoanele care s-au hotărât să-mi țină lecții despre tipuri de violență, delicatețe și nivele de complexitate să încerce să ajute o așa zisă victimă care stă de ani de zile și nici nu cere ajutorul. După asta vă aștept inapoi pentru un share, garantat.

Semnat, EA.

Ghimpu, poliția și răbdarea moldoveanului

Am urmărit azi ce s-a întâmplat la Parlament. Mai bine zis am încercat să ghicesc prin transmisiunea frame-by-frame de la privesc.eu care este situația. Multe lucruri sunt asemănătoare cu 7 aprilie. Prea multe…

Totuși! De data aceasta nu e vorba de un popor săturat de comunism și cu speranța unui viitor european. Astăzi au ieșit nu tinerii. Astăzi nu viitorul acestei țări a mers până la capăt, ci oamenii care mor de foame, oamenii care nu mai suportă un gram din nenorocirea pe care le-o aduce așa-zisa guvernare. Pe fețele protestatarilor nu se citea nimic altceva decât ura cumplită și fără de limită față de toți ei, deputații plahotniuci.

Posted by Radio Europa Liberă on Wednesday, January 20, 2016

Dar eu mă bucur. Nu pentru că sunt în SUA și mi-e cald și bine (dacă tot sunt în Florida). Mi se umple inima de bucurie să văd că gata, a crăpat răbdarea moldovenilor. În sfârșit s-a demonstrat că până și ea are un capăt, iar blestemul acesta ștoli este aproape pe sfârșite. Cum zice Timberlake, what goes around comes around. Mulțumim, domnule Ghimpu, pentru cei 26 de ani. Cu mare drag ați fost răsplătit pentru tot “efortul” depus. Și asta doare foarte tare, nu-i așa?

Pe protestatari nu-i interesează cine are să vină în loc (acum asta e puțin important, pentru că tot de-al de ei).  Vreau să o văd pe Maia, pe Sturza și pe alte câteva zeci de oameni cu potențial care stau și-și așteaptă rândul demult. Oricum, e irelevant încă. Mâine Moldova se trezește. Iar în timp ce toți rebelii sunt acasă și se încălzesc, Mafia nu doarme. Mafia pregătește scenariile. Să vedem ce urmează mâine.

PS

Voi, cei care vreți să ieșiți mâine la protest, nu vă dați provocați. Protestați pașnic, nu intrați în parlament și vapce, aveți grijă de voi.

Semnat, EL

Despre orientarea sexuala a Maiei Sandu in opinia lui Corneliu Gandrabur.

Salut Cornel, iti scriu eu, adica Ea, stii ce de iti scriu? ca putini au onoarea asta, iti scriu pentru ca ai cam caca  dat-o-n bara. Cred ca dupa tine o sa ma gandesc serios la o rubrica de sfaturi pentru cei care o dau in bara, nu de alta dar asculta atent ce zic aici, sa stii ca am facut asta pentru oameni care au incurcat farfuriile mai tare decat tine.

Acum, tu ieri ai scris un articol. As pune link pe articol dar nu pot, si stii de ce nu pot? pentru ca ai sters articolul. Si nu e bine, nu e bine pentru ca atunci cand eram mici tii minte ce ne zicea mama cand spargeam ceva? ca trebuie sa ne asumam, nu sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic dupa ce bagam cioburile repede-repede sub covor.

Bine, ideea principala de fapt era ca trebuie sa ne uitam sub picioare, idee care in viata urma sa ne sugereze ca inainte sa vorbesti gandesti, inainte sa scrii recitesti iar cand scrii ceva dragul meu, pai iti asumi. Mai ales daca te numesti blogger si nu iti scrii in jurnalul cu hello kitty inainte de culcare, mai ales daca stii ca ai macar si 4 cititori care intra constant. Fii atent la cuvantul asta – A-su-ma-re.
De aici si titlulul acestei postari, care este fix titlul pe care l-ai pus tu in ochii majoritatii. Sau ma rog, poate subtitlu – iar titlul era ceva de genul ” vreau sinucidere sociala si pentru asta atac pe cel putin doua teme dureroase – orientare sexuala si Maia Sandu.”

Bine, nu zic ca nu s-ar putea intampla oricui, cu totii mai zicem rah  tampenii cateodata si nu le gandim pana la capat, sincer iti zic ca daca as fi fost in situatia ta as fi facut acelasi lucru, as fi sters articolul repede-repede si m-as fi rugat ca nimeni sa nu fi dovedit sa-i faca print screen. Dar oooops.

Nu cred ca totusi as fi putut fi in locul tau, incercam sa empatizez. Si uite si print screen-ul. 

300+ de like-uri si cateva zeci de share-uri mai tarziu, ( undeva citisem ca ai zis ca ti s-a spart contul, sper, tare sper ca nu ai zis asta, nu stiu – nu dau cu pietre, subliniez doar) – si cateva ore mai tarziu, Cornel se hotaraste sa-si ceara scuze. Cu tot cu un textulet la pachet – dar va zic sincer ca nu am citit pentru ca avea sa-mi afecteze ceea ce urmeaza sa zic. O sa vin cu un update referitor la textulet. Fara link ca nu sunt generator de trafic pentru oameni care nu-si asuma.

De unde sa incep? Stiu, uite, o sa incep spunandu-ti ca sunt calificata pe scuze, damage control si imagine publica. Trebuia sa invat ceva util din mediul inconjurator la plictiseala si cativa ani mai tarziu chiar am devenit si calificata – dar destul despre mine, doar ma recomandam ca sa nu zici ca nu sunt persoana competenta pentru sfaturi.

Cornel, sincer iti spun ca nu ai ales cea mai buna metoda.
Noh, asta cu procedatul corect e generator de si mai multa ura. Sa iti ceri scuze de la toti – pentru ce? puiule, omul de la care ar trebui sa iti ceri scuze este chiar omul despre care ai scris. Bine, pe ea probabil o doare-n varful pantofului, dar cred ca intelegi ce zic aici.

Acum, o sa iti fac un mic ghid de iesire din cacat. Urmareste aici optiunile si ce ar trebui sa fi facut.

0. Undeva o sa trebuiasca sa strecori faptul ca nu ai recitit, ai postat pe fuga, ai scris in adrenalina sublima al inspirationalului divin  graba si fara sa recitesti cu ochi critic.

  1. Orice text este interpretabil. Orice vorba este interpretabila. Cu parere de rau inafara de ce a postat Cristian nu stiu ce ai mai scris, nu stiu cine esti.  Am inteles ca bloger, prin urmare ar trebui sa stii asta – si  repet – orice poate deveni interpretabil. Mai ales un text atat de suav despre orientare sexuala, coaie si sub cearceafuri. Deci cel mai usor pentru tine ar fi fost sa iti asumi subtil pozitia ” eu aveam in vedere un pic alt-ceva, dar dupa ce am vazut primele reactii am hotarat sa rescriu pentru a nu crea o imagine gresita asupra intentiei mele.”
  2. Dupa ce spui subtil ca poate nu ai fost inteles – poate nu te-ai exprimat corect, treci la pasul doi : lamurirea. Si aici vine vesnica si salvatoarea eticheta de PAMFLET. Mai adaugi pe alocuri cuvantul ironizare, putin sarcasm si poate, daca vrei, sugerezi ca loveai putin si in ignorantii care neaga drepturile minoritatilor sexuale – prin sarcasm fin desigur – si faci un terci despre cum ai vrut tu un text foarte profund pe care poate, poate nu l-ai scris asa cum il aveai in cap. Si asta pentru caaaaa….
  3. Pentru ca cu totii suntem oameni, si cu totii gresim. Punctul 3 e foarte si extrem de necesar, trebuie sa faci oamenii sa se identifice cu tine, sa empatizeze, dupa ce le-ai sugerat ca poate nu au citit destul de adanc textul DAR TOTUSI DIN VINA TA pentru ca nu ai stiut sa te exprimi asa cum poate ca ai fi vrut, pai dupa asta numaidecat trebuie sa faci apel la empatie, la greseli pe  care le facem cu totii,   dar  cu toate astea, si aici dramatic numaidecat subiniezi ca iti asumi. Bine, tu ai sters postarea, dar asta deja ai motivat-o in punctul 1 parca, deci acum zici ca ai facut o greseala, ca toti oameni, cu totii gresim, iti pare rau pentru impresie si mesajul gresit transmis, dupa care…
  4. Capul jos, regret si ” nu stiu ce a fost in capul meu”. Adica ne intoarcem putin la punctul 0 – urmareste aici putin firul logic – deci dupa ce zici ca a fost o greseala, ca (,) cu totii gresim si ca iti pare rau de faptul ca textul a transmis mesajul gresit, le amintesti putin oamenilor ca de fapt prima greseala – greseala capitala – a fost ca in toata hora aceea de emotii ( fii pregatit sa ai explicatie pentru starea de hora de emotii) nu ai recitit, nu te-ai uitat cu ochi critic la text,  nu ai verificat daca ai transmis mesajul corect.
  5.  si la sfarsit, da, aici vine partea cu scuze.                                                                          Stii cui? Maiei. Dupa ce subliniezi ca sigur pentru ea nu conteaza nici primul nici al doilea text, dar tu desi poate nu mereu de acord cu ceea ce zice si face totusi o respecti ca persoana si in nici un caz nu ai fi vrut sa ii aduci jigniri personale, iar pentru asta iti asumi greseala si iti ceri scuze. Dupa care – da – aici e momentul magic in care iti ceri scuze si oamenilor care ti-au transmis suav ca esti idiot, le spui ca meriti fiecare mesaj in parte pentru ca si tu ai fi reactionat fix-la-fel si ca, ghici ce? da, din nou iti ceri scuze.
  6. Bonus – la sfarsit reasiguri lumea ca pe viitor vei citi cu grija, vei reciti si vei evita publicarea textului ce poate fi interpretat sau nu e evidentiai drept a fi un pamflet, poti sa iti versi si putina apa rece in cap aruncand si un ” voi reconsidera si maniera mea de a pamfletiza, poate nu e abordarea care imi pune in valoare ideile.” Da, da, uneori trebuie sa faci oamenii sa creada ca ti-ai invatat lectia si sa-i programezi pe drumul bun.

Iar la sfarsit, in cateva saptamani vei-fi-ca-si-uitat pe tema asta. Postarea lui Cristi se va pierde undeva in negura facebookului, tu vei ramane cu articolul de scuze, oamenii o sa uite si o sa isi aminteasca poate-poate ca ai scris tu odata despre cum Maia Sandu e lesbiana dar a fost o incercare de pamflet nereusita – of, nu la tăți nii dat.

Sau nu. Pentru ca am consemnat si eu aici, si as face eu o gluma cu “ne-om intelege cumva” si cu ” daca ne pui o vorba buna la stii tu cine” dar ma abtin pentru ca nu vreau sa trebuiasca sa imi folosesc singura sfaturile de mai sus.

Serios, gadeste-te la ele, nu de alta dar asa sfaturi costa.

Si nu uitam – citim, iar daca nu suntem siguri trecem prin filtru ( filtrul meu de exemplu e Alex, dar nu ti-l dau, sunt geloasa de felul meu, gaseste-ti altul.) iar daca apasam Post, pai ne asumam.

Sau pur si simplu punem mentiunea  Pamflet la sfarsit, asta scoate din orice rahat.

Demonstrez.

 

Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Poșta Moldovei – cea mai poștă dintre poște

Toți cei care sunt peste hotarele țării vor da afirmativ din cap dacă îi întrebi a întârziat vreodată Poșta Moldovei. Știu că astăzi pe toți vă preocupă cei 50 și ceva de derbedei care au lipsit din Parlament, dar pe mine mă frământă anume această instituție foarte disfuncțională  de stat.

De când sunt în America, mama îmi trimite câte un pachet cam o dată la 3-4 luni. Fie că am nevoie de medicamente care într-adevăr tratează, fie ea decide că mi-e dor de bomboanele Bucuria, de fiecare dată trebuie să trecem prin Poșta Moldovei. Pentru că nici FedEx, nici UPS, nici TNT, nici măcar Pocitalion Pecikin nu primesc asemenea conținut în pachetele lor.

Poșta Moldovei este o instituție modernă, cu tracking disponibil nu la numărul de telefon al babelor-care-urăsc-curioșii, dar chiar pe siteul ei; și este chiar și în engleză. Anyway, trackingul lor este fix deloc efectiv. De fiecare dată mi-a scris doar: pachet recepționat, pachet trimis. Punct. Amin. Aleluia. Unde e, ce face – nu e treaba lor. Iar sloganul lor scrie frumos și sobru alb pe albastru: Timpul înseamnă bani! Chiar și americanii spun, când îi sun pe ei, că Poșta Moldovei are un sistem defect ce nu le permite ăstora de aici să găsească pachetul.

Acum o lună am cumpărat o carte a bunului meu profesor, mentor, fost șef și prieten, Igor Guzun. Cartea Vinil o puteți cumpăra pe Bestseller.md. După ce am îndeplinit toți pașii și am achitat procedura de livrare + cartea, mi s-a promis că va fi pe loc în 3 săptămâni. Au trecut, evident, mai mult de atât. Precizez, nu e vina site-ului, deși cred că ar fi bine să-și schimbe providerul de servicii poștale.

Azi am decis să verific tracking numberul.

Douăzeci și trei de zile au trecut, iar cartea mea călătorește prin lume. Poșta Moldovei, spasibo. Iar eu aștept.

PS

Pachetele spre Moldova pot fi ușor trimise din Chicago, Philly, NYC și costă doar 4 dolari per kg, care include livrare în md și devămare. Mai comod și rapid ca la Etalea.