Ghidul protestatarului

Pot spune că sunt protestatar cu experiență. Desigur, am mult până la Anatol Mătăsaru, Oleg Brega sau băieții din Hyde Park (sper că-i ții minte), însă de la 12 ani am experiența primelor proteste. Eram elev la Spiru Haret și am ieșit să luptăm împotriva comuniștilor. Peste câțiva ani am ieșit să-l căutăm pe Cubreacov și să cerem Victorii, ca să fim trădați de Roșca sau Iuda versiunea 1.0. În 2009 mi-am scos liceul în PMAN, iar în 2013 am ieșit să apăr drepturile televiziunii la care lucram. Cu alte cuvinte, un CV de protestatar este.

Așadar, ne-am gândit cu Ea să lansăm un ghid al protestatarului. Nu vrem să te lași provocat, la fel cum nu vrem să plătim din nou un evroremont la parlament.

  1. Dacă tot te-ai pornit la protest, încearcă să nu mergi singur. Fii atent la oamenii din jur, caută-i pe cei suspecți și dacă poți, raportează-i. Dacă prietenii tăi devin agresivi, trage-i de mânecă și nu le da voie să se lase manipulați.
  2. Nu ieși în față. De obicei acolo curge primul sânge, lovesc primele bâte și zboară primele pietre.
  3. Polițistul nu e dușmanul tău. El e cel care stă între tine și distrugeri, poate chiar omucideri. El tot are familie, prieteni și e de partea ta. Însă ordinele nu se discută. Dacă ai cu tine o sticlă cu apă, fii bun și servește-i. Mâncare? Crede-mă, și lor le este foame.
  4. Fă-le loc jurnaliștilor. În timp ce tu îți satisfaci setea de revoltă, acești oameni trebuie să reușească să fie în zece locuri în același timp, ca atunci când tu ajungi acasă să poți privi liniști știrile.
  5. Nu lăsa gunoi din urma ta. Pe urmă tot tu o să dai vina pe Chirtoacă și pe serviciile de autosalubritate că nu-și fac treaba. Plus, în cazul în care cazi, sunt singur că n-ai vrea să te lovești de vreo sticlă spartă, nu-i așa?
  6. Afară este frig. Îmbracă-te bine, ia-ți niște ceai și câte ceva pentru primul ajutor. Având în vedere agresivitatea protestatarilor, s-ar putea să ai tu sau oricine altcineva nevoie de ea.
  7. Dacă vezi vreun politician care fuge, nu sări cu pumnii la el. Mai bine fii tu cel deștept și nu le permite altora să dea în el. Nu uita că asta poate fi o provocare și tot pe tine te așteaptă un 2-3 anișori de pușcărie.

Nu te pierde în mulțime, nu merge niciodată împotriva mulțimii pentru a nu fi calcat la propriu în picioare, pastrează contactul vizual pentru a micșora pericolul de a fi agresat în caz de ambuscadă. Aici câteva reguli pe care trebuie sa le știi.

Si în încheiere intervin eu, adica Ea, si vă spun din suflet să vă gândiți de două ori la faptul că acasă aveți o mamă, ca baieții in negru care par să protejeze interese străine – au și ei o mamă acasă. Nu ne putem întoarce împotriva oamenilor noștri, nu trebuie să dăm cu pietre, am vazut polițiști cu lacrimi în ochi ieri, trebuie să ne protejăm reciproc – în nici un caz să nu credem că e fiecare  pentru el.

Și vă rog, din suflet vă rog să nu uitați de Euro Maidan, de Ucraina, de câte vieți au fost pierdute acolo. Nu trebuie să dăm șansa nimănui să ne catalogheze drept provocatori, instigatori, agresivi sau oameni ce pun în pericol securitatea și siguranța țării. Suntem mulți și de data asta suntem toți pentru aceeași cauză. Pașnic este cuvântul cheie.

Și încă ceva, scrieți publicațiilor, mai ales voi cei ce sunteți plecați, scrieți, trimiteți poze presei internaționale, cat mai mulți, cât mai multe, numai ridicând o alarmă la nivel internațional măcar din punct de vedere mediatic – vom putea face ceva.

 

Semnat, Ea și El.

Daca trimiti Na h*ui, asuma-ti.

Nu face asta. Nu.
Stii de ce? Pentru ca s-ar putea sa trebuiasca sa raspunzi pentru cuvintele tale. Tii la cuvintele pe care le rostesti? Te gandesti de doua ori inainte sa zici ceva? Ai o reputatie, o constiinta, un nume?

Raspunde-mi la aceasta intrebare, te rog sa imi raspunzi, de fapt – nu, raspunde-ti singur la aceasta intrebare, cand trimiti pe cineva na hui, raspunzi si iti asumi ceea ce zici? Pentru ca de zis e usor, iata de sustinut si de indeplinit e un pic mai greu.

Te rog sa iti cantaresti cuvintele data viitoare, sa gandesti in perspectiva, sa analizezi si sa nu te lasi coplesit de emotii.

Și stii de ce?

Pentru ca un bilet cu destinatia Na Hui costa cam cat 10 salarii din Moldova.
Eu desigur ca nu ma opun, nu ca as vrea sa vad China in mod special, mai ales zona aia, dar daca tot propui…

Sau, am o idee mai buna.
Mexic suna mai frumos, palmieri, soare, baieti bronzati cu patratele, hai, trimite-ma daca tot ai gura mare. Merg sa imi fac bagajul.

In alta ordine de idei, cand am subliniat astazi cat de tare IUBESC Air Moldova si cat de suav este faptul ca servesc Croissante 7days ca mancare la bord, am fost intrebata daca am zburat cu business class.
Se pare ca acum servesc chifle Bucuria.
#sustinemEconomiaTarii

Compania Air Moldova va saluta la bordul avionului cu destinatia Na Hui, va rugam sa va cuplati centurile de siguranta, va uram un zbor placut.

Mai am un singur dor – Moldova.

Mi-a fost atât de greu să plec din Moldova…

Problemele, guvernele, cayennele le-am lăsat fără nicio remuşcare. Chiar mi-a stat mai bine să ştiu că aceste poveri nu le voi mai avea în bagajele mele. Cum spunea azi Nata sau Doina câteva zile în urmă, până la urmă nu ei reprezintă Moldova din interiorul nostru. Nu merită ţărişoara asta să i se spună vorbe urâte din cauza unor derbedei.

Fiind la peste 10 mii de km distanţă, cu siguranţă vei crede că n-am de ce să mă înşir cu ideile mele de trădător de patrie. Şi am să fiu sincer: încă nu ştiu care este patria mea, dar cu siguranţă Moldova este marele meu amor. Fie că e vorba de cristalinul lac de la Costeşti-Stânca sau de peisajele parcă rupte din poveşti ale lacului Beleu; de dealul Zghiharea ce veghează voinic deasupra Nisporeniului sau apusul magic de la Molovata – orice hectar de pământ parcă are ce să-ţi povestească. Mă rog, aşa s-a întâmplat că folclorul nostru e mai mult bazat pe acceptarea morţii, decât pe răzbunarea duşmanilor, dar nu noi ne-am ales felul de a fi.

Uneori, când nu mă vede şi aude nimeni, deschid youtube şi caut piese ale trupei de jazz Trigon, dansuri ale ansamblului Joc sau solo-uri de vioară ale lui Nicolae Botgros. Alteori am norocul şi ocazia de a le arăta americanilor, care admiră imaginile şi sunetul ca nişte copii vrăjiţi de magicieni. De ce? Da’ nu contează motivul, important e că pentru ei Moldova e ca Disneyland pentru noi – ceva departe, unic şi cu multe mistere.

Recunosc, nu sunt poate cel mai bun cetăţean al acestei ţări. Poate pentru că am crescut în perioade când lumea îşi tot schimba vectorii, liderii şi culorile, iar noi, generaţia de până la Independenţă am ajuns una confuză. Poate pentru că sunt încă prea imatur şi rebel ca să accept anumite compromisuri. Sentimentul de duioşie faţă de Moldova nu-l voi pierde, însă, niciodată. Şi când o să am copii care vor fi americani sau chilieni sau japonezi, o să le povestesc despre Moldova aşa cum unii părinţi o fac despre Peter Pan şi Alba ca Zăpada.

La mulţi ani, Moldova!

Salut,

Îţi scriu urmărind răsăritul soarelui deasupra grandiosului Seattle. Da, oraşul unde a apărut Nirvana, oraşul celor care nu dorm. Eu, adică El, împreună cu Ea, am decis să pornim un proiect. Să scriem. Mai ales eu, pentru că simţeam cum încetişor devin paralizat fără litere, fără imagini, fără  creaţie.

Nu întreba cine este Ea, nici de unde a venit această idee cu un personaj incognito. Adevărul e că ambii trebuia să rămânem anonimi, dar adresa .eu nu permite acest lucru.

Gurdila v svoyom repertuare.

Cai verzi pe pereţi a apărut într-o criză de idei, după două săptămâni de stors creierii. Unele istorii vor fi adevărate, altele modificate pentru interesul şi securitatea celor menţionaţi. Eu voi fi acel romantic incurabil, Ea… aşa cum e o femeie deşteaptă.

Eu voi scrie cu diacritice, Ea uneori fără. Eu o să încerc să descriu imagini frumoase, Ea pe cele adevărate. Mă rog, sper că ai înţeles.

Te rog numai să ai răbdare, să fii înţelegător cu noi şi să ne dai şansa de a deveni lectura ta la o cafea dimineaţa sau seara înainte de culcare.                                                                                                   M-ar face foarte fericit să ştiu că o parte din procrastinarea ta o petreci anume cu ceea ce scriem noi.